XML

Extensible Markup Language, abreviat XML, descie o clasă de obiecte numite documente XML şi descrie parţial comportamentul unor programe de computer care le procesează. XML este o aplicaţie profil sau o formă restrictivă a SGML-ului, Standard Generalized Markup Language [ISO8879]. Prin construcţie, documentele XML se conformează documentelor SGML.

Documentele XML sunt realizate din unităţi de stocare numite entităţi, ce conţin date parsate sau neparsate. Datele parsate sunt realizate din caractere, unele dintre ele formând date caracter iar altele ca marcaje. Marcajele codifică o descriere a schemei de stocare a documentului şi structura logică. XML furnizează un mecanism pentru a impune constrîngeri asupra schemei de stocare şi a structurii logice

Un modul software numit procesor XML este utilizat pentru a citi documente XML şi pentru a da acces la structura şi conţinutul lor. Se consideră că un procesor XML îşi face munca în spatele unui alt modul, numit aplicaţie. Această specificaţie descrie comportamentul cerut unui procesor XML în termeni ce spun cum trebuie să citească datele XML şi ce informaţii trebuie să-i furnizeze aplicaţiei.

XML a fost dezvoltat de către un grup de lucru XML (XML Working Grup - cunoscut la început ca şi SGML Editorial Review Board) format sub auspicile Consorţiului World Wide Web (W3C) în anul 1996. El a fost condus de către Jon Bosak de la Sun Microsystems cu participarea activă a unui grup de interes special XML (XML Special Interest Group - cunoscut în trecut ca şi SGML Working Group), organizat tot de către W3C. Membrii XML Working Group sunt daţi într-o anexă. Dan Connolly a ţinut contactul între WG şi W3C.

Scopurile proiectate pentru XML sunt:

1. XML trebuie să fie simplu de utilizat pe Internet.

2. XML trebuie să suporte o mare verietate de aplicaţii.

3. XML trebuie să fie compatibil cu SGML.

4. Trebuie să fie uşor să fie scrise programe ce vor procesa documente XML.

5. Numărul facilităţiilor opţionale din XML sunt reduse la minimum, ideal, la zero.

6. Documentele XML trebuie să fie citibile de către utilizatori şi clare într-un mod rezonabile.

7. Designul XML ar trebui să fie pregătită rapid.

8. Designul XML trebuie să fie formal şi concis.

9. Documentele XML trebuie să fie uşor de creat.

10. Caracterul lapidar din marcajele XML să fie de o importanţă minimă.

Această specificaţie, împreună cu standardele asociate (Unicode şi ISO/IEC 10646 pentru caractere, Internet RFC 1766 marcajele de identificare ale limbajului, ISO 639 pentru codurile numelor de limbaje şi ISO 3166 pentru codul numelor de ţări) furnizează toate informaţiile necesare pentru a înţelege XML Versiunea 1.0 şi pentru a implementa programe de computer care să îl proceseze.

Această versiune a specificaţiilor XML poate fi distribuită liber, atâta timp cât tot textul cât şi toate notiţele legale rămân intacte.

Un obiect de tip dată este un document XML dacă este bine format, după specificaţiile acestui document. Un document poate fi şi valid, pe deasupra, dacă mai îndeplineşte câteva constângeri în plus.

Fiecare document are atât o structură logică cât şi una fizică. Fizic, documentul este compus din unităţi numite entităţi. O entitate poate face referinţe la alte entităţi pentru a cauza includerea lor în document. Un document începe într-o rădăcină sau o entitate document. Logic, documentul este compus din declaraţii, elemente, comentarii, referinţe la caractere şi instrucţiuni de procesare, toate fiind indicate în document prin marcaje.